Aprinzi grătarul, lași toate arzătoarele puternic și așezi mâncarea pe întreaga suprafață. Pentru unele preparate, metoda funcționează. Pentru altele, exteriorul se colorează înainte ca interiorul să fie gata. Problema nu este neapărat aparatul, ci distribuția căldurii pe durata gătirii.
Preîncălzirea și gătirea sunt două etape diferite
Urmează instrucțiunile modelului pentru aprindere și preîncălzire. Setările folosite ca să aduci aparatul la temperatura necesară nu trebuie păstrate automat până la finalul mesei. După preîncălzire, configurezi arzătoarele în funcție de metoda cerută de preparat.
Privește suprafața ca pe un spațiu cu roluri diferite. Poți avea o zonă pentru rumenire și una în care alimentul continuă să se gătească fără flacără direct dedesubt. Posibilitățile depind de amplasarea arzătoarelor și de instrucțiunile grătarului tău.
În acest fel, gătirea pe un grătar cu gaz devine mai flexibilă decât simpla alegere între foc mare și foc mic peste tot. Nu este obligatoriu să folosești toate arzătoarele la aceeași intensitate doar fiindcă sunt disponibile.
Alege căldura după grosimea preparatului
La căldură directă, alimentul este așezat deasupra unei zone încălzite activ. Metoda este potrivită pentru rumenire și pentru preparatele care se gătesc repede, în condițiile rețetei. Nu o transforma însă în soluție universală pentru orice bucată de carne.
Gătirea indirectă folosește căldura din incintă fără un arzător aprins direct sub preparat, în configurațiile care permit această metodă. Capacul și poziționarea alimentului fac parte din proces. Manualul modelului îți arată ce combinație de arzătoare poți utiliza.
De exemplu, o bucată mai groasă poate necesita o etapă de rumenire și una de continuare a gătirii la căldură indirectă. Ordinea și setările depind de rețetă. Ideea utilă este să ai unde muta preparatul, nu să îl lași permanent în zona cea mai intensă.
O zonă liberă poate fi mai utilă decât încă două porții
Dacă acoperi complet suprafața, îți limitezi posibilitatea de a redistribui alimentele. Un loc rămas disponibil îți permite să ajustezi procesul atunci când două bucăți evoluează diferit. Capacitatea grătarului nu se măsoară numai prin câte produse încap lipite unele de altele.
Planifică porțiile și în funcție de spațiul necesar pentru întoarcere. Dacă folosești o tavă sau o tigaie, verifică ce zonă ocupă și cum influențează accesul la restul suprafeței. Respectă cerințele producătorului privind vasele și acoperirea grilelor.
Pentru carne, poți folosi sonde pentru temperatura alimentelor, potrivite metodei și aparatului. Citirea temperaturii din interior răspunde altei întrebări decât termometrul capacului. Acesta din urmă nu confirmă că bucata cea mai groasă a ajuns la temperatura necesară.
Compară două sesiuni fără să schimbi totul
La următoarea masă, alege o rețetă verificată și notează poziția preparatului, configurația arzătoarelor și rezultatul. Folosește porții comparabile, astfel încât diferențele de grosime să nu îți încurce evaluarea. Nu fixa succesul într-un număr universal de minute.
Dacă vrei să ajustezi metoda, schimbă o singură variabilă la sesiunea următoare. Poate fi poziția alimentului sau intensitatea unei zone, în limitele instrucțiunilor. Astfel poți înțelege ce a contribuit la rezultat, în loc să modifici simultan rețeta, porțiile și aparatul.
Unele mese vor cere toate arzătoarele, altele doar o parte dintre ele. Alegerea bună este cea care susține preparatul și distribuția căldurii de care ai nevoie, nu cea care folosește obligatoriu fiecare comandă de pe panoul grătarului.
